Albăstrea (Centaurea cyanus)

Albăstreaua (Centaurea cyanus) este o specie de plante erbacee anuală, erectă, înaltă de 0,5—1 m, cu peri pe organele aeriene din familia Asteraceae, ce creşte în Europa.


Denumiri populare
Albăstreaua este denumită şi albăstrică, albăstriţă, vineţea, vineţică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului, clopoţel, floare-vânătă, floarea paiului, iarba frigurilor, măturice, tătăişă vânătă.Numele de „Albăstrea” este uneori eronat folosit şi pentru Cicoare.


Caractere morfologice
Tulpina este verde, muchiată, simplă sau ramificată.
Frunzele sunt alterne, liniare, lungi pînă la 8—9 cm şi înguste doar de 4—9 mm, alburii datorită perilor mătăsoşi.
Florile sunt albastre, grupate în antodii globuloase terminale; deşi toate sunt tubuloase, ele sînt diferenţiate și anume 7—12 marginale, sterile, cu formă de pâlnie și alte numeroase interne, fertile, mai mici, şi cu nuanţe spre violaceu[2]. Florile sunt dispuse mai multe la un loc, formând un capitul, înconjurat de bractee de culoare verde, cu marginile acoperite cu dinţisori bruni. Florile marginale sunt mai de dimensiuni mai mari, având forma unei pâlnii cu 5 dinţi. Florile centrale sunt mai mici.
Fructele sunt mici achene (3 mm), cu papus.


Compoziţie chimică

Compoziţie chimică: poliene (centaur X), poliene (centaur Y); substanţe amare: centaurina (cnicina); un glicozid: cicorina, mucilagii, tanin, un antocian glicozidic: cianina, antocianidine, săruri de potasiu şi mangan.
Substanţele active importante: centaurina, pelargonină, cianină, tanin.



Utilizare

Albăstrelele se folosesc, în principal, în tratametele legate de inflamaţile ochilor, în conjuctivite, în inflamaţii ale ploapelor.
Preparatele din albăstrele se folosesc şi ca diuretic.
Potrivit specialiștilor, produsul terapeutic pe bază de albăstrele, acționează pe trei direcţii: calmant, diuretic, astringent.

Imagini Albastrea