Arnica creşte în regiunile de munte, împodobind păşunile cu florile ei galben-aurii. Poporul o mai numeşte podbal de munte, carul-pădurilor, cujda sau carul-zânelor. De la această plantă se folosesc florile - flores arnicae - mai rar planta întreagă şi rădăcina. Ele conţin ulei volatil, colina, alcooli triterpenici, substanţe colorante de natură carotinoidică. Din florile acestei plante se prepară un ceai care se foloseşte sub formă de gargară în laringită şi răguşeală.
Mai ales din florile de arnică se prepară o tinctură care, diluată cu apă, în proporţie de 10-20 g la 100 g apă, se utilizează ca pansament ca antiseptic şi cicatrizant al rănilor. În amestec cu apă de plumb această tinctură are proprietatea de a decongestiona umflăturile și loviturile. La un litru de apă de plumb se pun 100 g tinctură, cu care se fac comprese ce se aplică pe locurile umflate sau lovite. Infuzia 4%, sub formă de comprese, înviorează tenurile palide. Cu avizul medicului se pot folosi intern, ca stimulent nervin, 25-50 picături de tinctură (care se procură de la farmacie), dimineaţa şi seara, în amestec cu apă îndulcită, cu zahăr sau ceai. În general, nu se recomandă a se lua intern, deoarece provoacă gastro-enterite, ridică tensiunea arterială, iar în cantităţi prea mari, paralizează centrii nervoşi.
Imagini Arnică
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu