Bănuţii (Bellis perennis)

Denumire știinţifică: Bellis perennis.
Denumiri populare: bănuţei, părăluţe.
Prezentare. Această  plantă  erbacee,  cunoscută  sub  numele  de  bănuţi  sau
părăluţe, ajunge până la maximum 15 cm în perioada de maturitate, fiind prezentă,
laolaltă cu alte ierburi și buruieni, mai ales pe fâneţe– de la câmpie și până la munte.
Face  parte  din  familia  compozitelor.  Frunzele  sunt  dispuse  într-o  frumoasă  rozetă.
Florile, adunate în capitule, sunt mici și rotunde, remarcându-se prin colorit, fiind albe
sau roșiatice. Datorită florilor sale, această plantă este cultivată și pentru decor.
În scopuri medicinale se folosesc florile și frunzele. Se prepară infuzie, tincturi,
se extrage un ulei. În practica medicinală se fac și comprese cu tinctură sau cu decoct de frunze și flori.
Substanţe  active  importante. Compușii  acestei  plante  sunt  puţin  cercetaţi.
Se știe doar că are în compoziţia sa o esenţă, care, se pare, este agentul medicinal
principal.
Întrebuinţări. Preparatele de bănuţi sunt un tonic pentru întregul organism, un
revitalizant  important.  Au, de  asemenea,  proprietăţi expectorante și  febrifuge  (reduc
frisoanele, febra), fiindși un diuretic rapid.
Utilizare– atât extern, cât și intern. Potrivit prof. dr. Ion Gherman, pentru uz intern
preparatele din bănuţi se folosesc în cazul migrenelor, iar pentru uz extern în cicatrizarea
rănilor. Totuși, lista afecţiunilor în care această plantă are efecte benefice este mult mai
lungă: dermatoze, furunculoze, traumatisme, reumatism, gută, insuficienţă hepatică și
renală, astm, laringită.
Potrivit marelui specialist Jean Valnet, ceaiul preparat din „bănuţi este recomandat
copiilor slabi sau care nu se dezvoltă”.