Asmăţuiul (Anthriscus cerefolium)

Denumire știinţifică: Anthriscus cerefolium.

Denumiri populare: hasmaţuchi, asmaţuchi, hașmaciucă.
Prezentare. Asmăţuiul este o erbacee din familia umbeliferelor. În varianta
din flora spontană (Anthriscus silvestris) are o înălţime cuprinsă între 30 și 210 cm.
Tulpina este ramificată, iar frunzele au formă triunghiulară și sunt de mari dimensiuni.
Înflorește în partea a doua a verii. Florile sunt albe, uneori gălbui. În flora spontană,
asmăţuiul crește în pădurile umbroase și umede, pe marginea râurilor sau în pajiștile
cu umezeală. Este cultivat pentru mirosul său, fiind folosit în bucătărie. De altfel,
asmăţuiul este considerat în primul rând o „verdeaţă” condimentară.
Pentru uz medicinal se recoltează, de obicei, frunzele și lăstarii, dar este utilă
chiar și planta în întregul ei. Din asmăţui se prepară diferite ceaiuri.
Substanţe active importante: vitaminele C, B1, B2, PP, ulei eteric, săruri
minerale, substanţe azotoase.
Întrebuinţări. Datorită calităţilor sale medicinale, asmăţuiul produce o relaxare
generală a organismului, contribuind, la detoxifierea acestuia. Acţionează și ca un bun
antiseptic respirator. Cercetări recente indică faptul că asmăţuiul are și calităţi ce-l fac
util în prevenirea cancerului. În mod frecvent, asmăţuiul este folosit pentru stimularea
digestiei. Cu extracte de asmăţui se tratează și unele afecţiuni ale pielii, cum ar fi
dermatozele, fiind utilizat și în proceduri cosmetice, mai ales în cele privind îngrijirea
feţii.
Asmăţuiul are efecte pozitive și în gută, reumatism, scorbut, laringită, litiază
renală (pietre la rinichi), hidropizie.

Imagini